Monografie

La 24 aprilie 1434[1] Ştefan vv. întăreşte „… lui popa Iuga satele Buciumeni, care îi fusese întărit de Alexandru vv la 16 februarie 1424[2]…, şi un loc din pustie, pe Başeu, mai jos de iazul lui Baliţă, (satul Balinţi), şi, pe Podraga, seliştea lui Oţel…” (lângă Balinţi). „La Podraga” a ieşit Ştefan voievod cu oastea înaintea oştii fratelui său Iliaş vodă „… şi lovindu-să oştile de faţă, iar pierdu Iliaşcu vodă războiul”[3], la 5 august 1435.

Se pare că cea mai mare parte a moşiei actuale Podriga este întărită mănăstirii Putna de Ştefan cel mare şi Sfânt, la 24 noiembrie 1492, odată cu satul Ştiubieni „… Şi am mai dat acestei sfinte mănăstiri a noastre de la Putna un loc din pustie de cealaltă parte a Podragăi, de la drumul lui Iachim la vale, până la Trei Gloduri…”[4].

Satul Podriga este menţionat documentar relativ târziu, la 5 ianuarie 1622, Ionaşcu portarul şi giupâneasa sa Aniţa, fata Lucăi de la Podraga[5], au cumpărat cu 60 galbeni a treia parte din satul Tătărăşeni. Menţionarea lui Luca de (din) Podraga confirmă existenţa satului. Credem că satul Podriga s-a întemeiat pe marginea de sud-vest a moşiei cu acest nume, învecinându-se la nord-vest cu moşia Drăguşeni, la sud, cu Pârâul Podriga, care făcea hotarul cu moşia Ştiubieni şi la nord-est cu moşia Pustiul, care din 1492 a trecut în stăpânirea mănăstirii Putna, unde a rămas până în 1775 şi apoi a fost motiv al multor judecăţi.

Satul Podriga a avut caracter boieresc, stăpânirea asupra moşiei a trecut de la un boier la altul, în totalitate sau parţial. Moşia a fost şi în stăpânirea lui Miron Barnovschi, înainte de a ajunge voievod al Moldovei. La 3 septembrie 1632 Todosia hătmăneasa Nicoriţoaia, sora lui Miron Barnovschi, fosta soţie a lui Buhuş vistiernicul şi apoi a lui Nicoriţă hatmanul, dă fiicelor sale Alexandra şi Irina, copii lui Buhuş…, moşia Podriga[6]. De la Miron Barnovschi moşia Podriga a trecut în stăpânirea surorii sale, Todosia, căsătorită cu Nicoriţă, care, după mazilirea şi moartea voievodului frate, a fugit în Polonia. Pentru „hiclenie”, voievodul Vasile Lupu confiscă acesteia satul Podraga şi nişte vii de la Cotnar şi le întăreşte lui Apostol Catargiul, mare postelnic, pentru „credincioasă slujbă”. La 22 martie 1641 Vasile voievod judecă pricina dintre Furtuna, mare comis şi Gavrilaş, mare logofăt, stăpân şi în moşia Drăguşeni. Furtuna reclamă că Barnovschi i-a fost dator cu nişte bani, pentru care a vrut să pună stăpânire pe vii şi satul Podraga iar Gavrilaş, mare logofăt, rudă a Nicoriţoaiei, a cumpărat de la Apostol Catargiul „… şi satul Podraga cu 300 ughi galbeni…”[7] şi documentul din 1 mai 1641[8], de la care trece fiicelor sale[9].

După 1894 moşia Podriga trece în stăpânirea lui Neculai Rosetti Roznovanu apoi a lui Pisoschi de la care trece în stăpânirea familiei Codrescu etc.

Satul Podriga a fost depopulat pentru o perioadă sau a avut doar câţiva locuitori grupaţi în jurul odăii stăpânului moşiei ca şi odaia de pe moşia Pustiul[10].

La împroprietărirea din 1864-1865 clăcaşii primesc în stăpânire puţin pământ şi se delimitează vatra satului. La împroprietărirea mare, din 1919-1922 primesc aici pământ şi câteva familii venite din Basarabia, din satul Clocuşna: Blându, Vâlcu etc.

Satul Podriga nu a avut biserică până târziu. În anul 1948 s-a construit o capelă în cimitirul satului, prin strădania preotului Vasile Ionescu şi cu ajutorul credincioşilor. Între anii 1983- 19 sept 1989 s-a construit biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului prin strădania vrednicului preot Ioan Manoliu, ca filială a parohiei Drăguşeni iar din 1994 a devenit parohie de sine stătătoare.

Preoţi slujitori: Gh. Ungureanu (1998-2000), Şt Mustaţă (2001-2003), Bogdan Aiftincăi (din 2003).

Şcoala din satul Podriga s-a înfiinţat în anul 1916 cu primul în­vă­ţător Mihai Lungu, din Coţuşca; I. D. Loghin, din Drăguşeni[11] şi a funcţionat în casele unor săteni: Dumitru Cheaburu, Ion Cheaburu etc. până în anul 1938 când s-a dat în folosinţă localul propriu, şcoa­la veche, construit prin strădania învăţătorului Haralambie Un­gu­reanu. Localul actual s-a construit în perioada 1958-1959 şi s-a dat în folosinţă în anul 1960, prin strădania directorului şcolii, prof. Mihai Teodorescu.